COCOŞATUL

Vertical, e o noţiune, cam abstractă unii zic

Parcă ar fi din geometrie, dar nu-i bună de nimic

Cic-au aplicat-o unii de-au sfârşit-o tare prost

Alţii încă încearcă astăzi să arate c-are un rost.

Pentru aşa-ndrăzneală însă, zice-se că eşti un prost

Că n-ai învăţat nimic dintre toate câte-au fost

Demonstrat fiind de veacuri că nu-i bună de urmat.

Înclinat, curbat sau strâmb, cocoşat şi lăudat

Precum chiar zicala spune, este constatat

Că dintotdeauna sabia, nu taie capul plecat.

    

Vertical e o aberaţie într-o lume de obscuri

„Common sense” e tot ce cere lumea asta de nebuni.

De cumva ai vreo idee care nu-i pe placul lor

Pune-i lacătul iar cheia ascunde-o de ochii lor.

Să ridici la rang de genii, idioţi şi ageamii

N-ai nevoie de Socrate, asta-i tot ce vor să şti.

    

Nu-i nimic că n-ai idee cine a fost Aristofan

Eco, Edison, Bartholdi, tu laudă-l pe mocofan

Fă-te mic, umil, cuminte, stai tot timpul cocoşat

Răspunde când te întreabă, nu-ncerca să dai vreun sfat,

Miere vocea ta să fie şi să pari transfigurat

C-a binevoit la tine să se uite-un potentat.

    

Linguşind pe zeii zilei crezi c-ajungi în tagma lor

De la masa cea bogată să primeşti câte-un oscior ?

Râzi domol gândind în sine, poate-mi dă ciolanul tot

De le susur în ureche ce spun unii şi ce pot,

Zadarnic visezi ciolanul, carnea e doar pentru ei

Oasele, şorici şi zgârciuri ale tale-s dacă vrei.

    

Vinzi prietenul, vecinul, soră, frate, tot ce poţi

Pentru o mică avansare preţ de încă şase zloţi,

Ca să fii mai sus măcar cu-n deget peste toţi

Nu te dai în lături nici să-i scuipi pe morţi

Striveşti tot în cale-ţi pentr-un ţel meschin

Chiar de laşi în urma-ţi, jale doar şi chin.

    

Vine însă o vreme când vei regreta

Din sufletu-ţi pustiul să îl umpli ai vrea,

Prea târziu bătrâne au nu şti că eşti mort ?

Gol sărac la suflet, n-ai decât un ort,

Învăţa-vei oare cum să fii bogat

În veac iubind pe ceilalţi necondiţionat ?

Robert TRIF - din Volumul " Peregrin spre Absolut "