Din multitudinea chipurilor oglindite în feminitate, să alegi doar unul singur care să-ţi mângâie sufletul, ce aberaţie. Cum ai putea să iubeşti doar o singură imagine a eternului feminin, când ele te asaltează din toate părţile cu farmecul lor inepuizabil, când fiecare femeie poartă în sine un unic univers, este îndreptăţită dorinţa de-a cunoaşte fericirea alături de fiecare femeie în parte.

Fiecare experienţă alături de una din reprezentantele sexului frumos, reprezintă o nouă şi magică aventură a sufletului în căutarea dublei sale identităţi, este dacă vreţi, miracolul ce ne-nconjoară şi ne pătrunde fiinţa la atingerea nemărginirii.

Da, prin femeie Dumnezeu a dorit să atingă perfecţiunea, ea exprimă tocmai caracterul ambivalent al creaţiei, dar în acelaşi timp ea reflectă dorinţa nesecată a omului de absolut, căci femininul pe lângă miracolul naşterii mai are şi o altă calitate, este o inepuizabilă sursă de întrebări fără răspuns.

Probabil filosofia a luat naştere tocmai ca urmare a sentimentului de uimire, de mirare, în faţa inexplicabilului pe care-l aduce cu sine eternul feminin.

Robert TRIF - din Volumul " Oglinda amintirilor "