Geniul e singurul care nu trişează, care nu se joacă cu destinele celorlalţi, singurul care merită admiraţia şi recunoştinţa noastră. El este cel care spre deosebire de erou şi sfânt nu merge la sigur, nu ştie nimic dinainte, nu e nimic premeditat în acţiunile sale, nici măcar nu este conştient de harul său, trăieşte mai tot timpul sub imperiul clipei.

El spre deosebire de ceilalţi doi, este profund nefericit, niciodată împlinit, neobosit căutător de comori, slujbaş al adevărului, întotdeauna dăruind lumii ceva unic şi peren fără aşteptarea unei recompense sau recunoaşteri.

Prin gândurile, sentimentele şi faptele sale, într-un cuvânt prin trăirile sale, geniul luminează întunericul sufletelor noastre, deschizând calea spre adevăratul Dumnezeu, mai bine zis, deschizând larg porţile nemărginirii pentru o lume înecată în propriile slăbiciuni, este cel care creează o punte între lumea finitului şi universul infinit al divinităţii; cel care prin magia sa creatoare înalţă adevărate trepte spre ceruri, cuprinzând prin îmbrăţişarea sa un întreg univers palpitând de viaţă, fremătând de bucuria regăsirii în spirit.

Robert TRIF - din Volumul " Oglinda amintirilor "