Ispita ne guvernează viaţa, ne lovim de ea la tot pasul, iar amintirea edenică, imaginea care ne poartă prin scurta noastră trecere prin lume. Nimeni nu-i rezistă, însăşi zeii cad pradă nălucirilor scornite de firea-i cea jucăuşă, chiar îngerii ascultându-i magicul glas fost-au şi ei seduşi de muzicalitatea şi armonia sunetelor ei.

Până la urmă am înţeles cine stă în spatele tuturor ispitelor din univers, eterna şi vesela Maya, cea mai presus de toţi zeii, iluzia cosmică. Aşadar, cu toţii ne adăpăm la sânul ei, suntem prizonierii propriilor noastre iluzii, dar fără ele am putrezi în grădina paradisului pierdut.

Şi dacă ţinem seama că Dumnezeu este magister ludi, atunci totul capătă sens într-o lume ce părea guvernată de haos şi întâmplare.

Robert TRIF - din Volumul " Oglinda amintirilor "