art_135221_1
Va prezint mai jos, un raspuns al unei persoane din spatiul virtual, care s-a autonumit Linxul.
Un raspuns poate ciudat, la intrebarea “Exista viata dincolo de moarte?”, dar un raspuns care a fost pe placul meu si care merita a fi luat in seama :

"Eu nu trebuie sa cred. Eu stiu"
Trebuie sa va fac o marturisire : eu unul n-am avut nici un fel de experienta extracorporala sau de alta natura, in afara spatiului euclidian. Drept pentru care ma simt marginalizat, un paria, intr-o lume in care napadesc pe ecranele TV solomonari, dacomani, tracomani, yoghini, mame Omida, sau simpli muritori care s-au decorporalizat.

Totusi, iata ce cred : noutatea nu-i daca exista sau nu exista viata dupa moarte. Oricum, ne incurcam in cuvinte, fiindca totul depinde de ceea ce intelege fiecare prin viata. Unii nu mor decat o data si pentru totdeauna;  pentru ei viata inseamna doar o realitate dihotomica, inserata intr-un timp liniar. Popular spus, pentru acestia viata inseamna sa umpli pamantul cu puita si cu balegar. Atat.

Pentru ei, "moartea" inseamna nimicul, vidul absolut. Totusi, Einstein sublinia un paradox al Omului : desi, corporal, acesta se poate manifesta doar intr-un spatiu euclidian, tridimensional, mintea umana si procesele psihice apartin unor alte nivele de gravitatie si respectiv, altor dimensiuni. Indivizii pentru care realitatea corporala e doar un athanor, un laborator in care se pot petrece procese psihice mentale si poate si de alta natura, pot accesa, functie de nivelele la care au evoluat, alte nivele din realitatile cuantumului spatiu-timp, mai bine spus din cuantumul spatiu-timp-constiinta, deoarece ultima e de nedespartit de primele doua, cum a demonstrat si mecanica cuantica, dealtfel. Pentru acestia, moartea nu este un sfarsit, deoarece pentru ei sfarsitul realitatii corporale nu inseamna o "stingere" totala, fiindca ei pot accesa si functiona si pe alte dimensiuni.

Cum am spus mai sus, noutate nu-i daca exista sau nu viata dupa moarte : cele afirmate de mine mai sus sunt locuri comune, de multa vreme cunoscute in detaliu si chiar si demonstrate. Noutatea in speta consta in faptul ca se va demonstra stiintific ceva ce a fost abordat de pseudostiinte sau de religie, indiferent ce forme si culori a capatat aceasta, in epoci istorice si regiuni specifice. Ca sa demonstrezi ceva stiintific, trebuie ca acel ceva sa se petreaca in mod repetat, conform unor regularitati, pe care sa le observi si studiezi ; dupa caz, sa poti reproduce fenomenul in laborator. (Poate nu este o coincidenta experienta Large Hadron Collider cu incercarea de a atesta stiintific fenomenele extracorporale). Un fapt argumentat stiintific nu mai poate fi combatut, caci oricine poate pune in discutie si verifica argumentele respective, indiferent daca e vorba de laboratoare guvernamentale sau private, sau chiar de indivizi interesati in domeniu.

Ori, cum am spus, pana acuma, realitatile extracorporale, abordarea unor alte posibile dimensiuni, au constituit, printre altele si domeniul religiilor. Avem deci niste realitati, un singur domeniu abordat, deci, dar o multitudine de religii. O cercetare stiintifica a acestui domeniu va putea duce doar la o singura concluzie. Imbatabila. Acest lucru va insemna poate sfarsitul "razboaielor" intre culturi si religii. Diferentele dintre acestea vor ramane, poate, un detaliu de abordare, de "culoare locala". Practic, se va valida ceea ce se cheama ecumenism. Daca experimentul actual cu LHC va fi o reusita, Omul va intra intr-o noua era, in care multe se vor lamuri : fiindca acest experiment ne va aduce in momentul in care a inceput sa se desfasoare realitatea spatio-temporala. O realitatea de nedespartit de o constiinta totala, din care noi, ca individ, partajam cate o "feliuta" fiecare. Astfel, intrebarea "crezi ? " nu va mai fi relevanta, fiindca vom putea raspunde, odata cu Jung : "Eu nu trebuie sa cred. Eu stiu".

Linxul