Am inceput sa caut legaturi intre Sarpele Cosmic, stapanul absolut al transformarii unei forme elicoidale acvatice, in acelasi timp mica si mare, simpla sau dubla si ...ADN...Am descoperit ca ADN-ul corespunde perfect acestei descrieri.
Daca intindem AND-ul din nucleul unei celule umane, obtinem un fir lung de aproape doi metri si lat cat zece atomi...acest fir este de milioane de ori mai lung decat propria sa latime...Un fir de ADN este mai subtire decat frecventa spectrului vizibil al luminii, nici cele mai puternice microscoape optice nu-l pot observa, deoarece ADN-ul este de 120 de ori mai subtire decat frecventa luminii vizibile.
Nucleul unei celule este de doua milioane de ori mai mic decat o gamalie de ac, iar cei aproape doi metri de ADN intra in acest volum rasucindu-se in jurul lui insusi, in acest fel fiind posibila o lungime enorma si o dimensiune infinitezimala, exact ca sarpele mitic.
Omul mediu este alcatuit, dupa unele estimari, din circa 100 de mii de miliarde de celule, asta inseamna ca exista peste 200 de miliarde de kilometri de ADN in corpul unui Om, adica de 70 de ori distanta dintre Soare si Saturn.
V-ati putea petrece intreaga Viata zburand cu cea mai mare viteza la bordul unei navete spatiale si nu ati acoperi nici macar o sutime din aceasta distanta...
ADN-ul dvs. poate sa inconjoare Pamantul de 5 milioane de ori.
Toate celulele din lume contin ADN, fie ele animale, vegetale sau bacteriene si toate contin Apa Sarata, a carei concentratie in sare este asemanatoare cu aceea a oceanului planetar.
Plangem si transpiram apa de mare...ADN-ul se scalda in apa, care, in schimb, joaca un rol crucial in stabilirea formei dublu elicoidale.
Cele patru baze ADN (adenina, guanina, citozina si thimina) sunt insolubile in apa, se aduna in centrul moleculei unde se asociaza in perechi pentru a alcatui treptele scarii, apoi se rotesc in spirala pentru a evita contactul cu apa.
Forma spiralata a ADN-ului este o consecinta directa a mediului acvatic in care
se afla...ADN-ul se afla in permanenta insotit de apa, exact asa cum se intampla si cu sarpele mitic.
Molecula de ADN este un singur lant alcatuit din doua panglici legate intre ele prin cele patru baze....aceste baze nu pot alcatui decat anumite perechi, A cu T, G cu C.
Orice alta imperechere este imposibila...asta inseamna ca cele doua panglici sunt imagini in oglinda si ca textul genetic este dublu. Contine textul principal pe una din panglici, in timp ce aceasta este citita de enzimele traducatoare, dar si un text de rezerva, inversat, arareori citit.
A doua panglica joaca doua roluri esentiale.
Permite enzimelor sa repare textul principal atunci cand acesta este distrus si, cel mai important, ofera un mecanism pentru reproducerea mesajului genetic...este suficient sa desfaci cele doua panglici, ca pe un fermoar, pentru a obtine cele doua panglici complementare ce pot fi reconstituite ca dubla elice de catre enzime.
Asa cum nu se poate pune decat A in fata lui T si invers, sau G in fata lui C si invers, se ajunge la formarea a doua elice gemene si identice cu originalul.
Gemenii sunt astfel centrali fenomenului Vietii, asa cum spun si miturile antice, si sunt asociati cu forma unui sarpe.
Fara acest mecanism de copiere, o celula nu ar fi capabila sa se multiplice, iar Viata nu ar mai exista.
ADN-ul este molecula informationala a Vietii, principiul fiind acela ca poate fi atat dublu cat si simplu, exact ca sarpele mitologic.
ADN-ul si mecanismul sau de duplicare este acelasi la toate fiintele vii...singurul lucru care difera de la o specie la alta este ordinea literelor, aceasta constanta poate fi urmarita pana la inceputurile Vietii pe Pamant.
Biologul Robert Pollack spune:
"Suprafata planetei s-a schimbat de nenumarate ori, dar ADN-ul si mecanismul celular pentru multiplicarea lui a ramas acelasi. Asa numitul "cristal aperiodic" al lui Schrodinger intareste ideea de stabilitate a ADN-ului, nici o piatra, nici un munte, nici un ocean, nici macar cerul de deasupra noastra nu au fost atat de stabile si constante pentru atat de mult timp..."
La inceputurile existentei sale, cu aproape 4,5 miliarde de ani in urma, Pamantul era un loc inospitalier pentru Viata...ca o sfera de lava cu suprafata radioactiva, cu apa atat de fierbinte incat exista numai sub forma de vapori, cu atmosfera lipsita de oxigen respirabil, continand gaze otravitoare precum cianida si formaldehida.
Cu aproximativ 3,9 miliarde de ani in urma, suprafata Pamantului s-a racit suficient pentru a forma o crusta subtire la suprafata magmei...in mod bizar, Viata, deci si ADN-ul, a aparut relativ la scurt timp dupa acest moment.
Cercetatorii au descoperit urme de activitate biologica in roci sedimentare cu o varsta de 3,85 miliarde de ani, iar cautatorii de fosile au descoperit bacterii fosilizate cu o varsta de aproape 3,5 miliarde de ani.
In primele doua miliarde de ani de Viata pe Pamant, planeta a fost locuita numai de bacterii anaerobe, pentru care oxigenul este otravitor...aceste bacterii traiau in apa, iar unele au invatat sa utilizeze hidrogenul din molecula de apa, ceea ce ducea la eliberarea oxigenului...s-a deschis astfel drumul unui mecanism metabolic mult mai eficient.
Imbogatirea treptata a atmosferei in oxigen a permis aparitia unui nou tip de celule, capabile sa utilizeze oxigenul si inzestrate cu un nucleu in care isi puteau impacheta ADN-ul.
Aceste celule cu nucleu erau de cel putin treizeci de ori mai voluminoase decat celulele bacteriene. Dupa biologii Lynn Margulis si Dorion Sagan "tranzitia biologica intre bacterii si celulele cu nucleu...a fost brusca si nu poate fi explicata prin schimbari treptate aparute in timp".
Din acel moment, Viata a inceput sa ia forma pe care o cunoastem...celulele cu nucleu au inceput sa se uneasca pentru a alcatui primele organisme pluricelulare, cum ar fi algele.
Acestea au inceput sa produca oxigen prin fotosinteza, oxigenul din atmosfera a crescut la circa 21% si s-a stabilizat la acest nivel cu aproximativ 500 de milioane de ani in urma, din fericire nu mai mult, pentru ca altfel organismele vii ar fi ajuns la combustia spontana..
Dupa Margulis si Sagan, aceasta stare de lucruri "da impresia unei Decizii Constiente de a mentine Echilibrul intre pericol si oportunitate, intre risc si beneficii.."
Acum circa 550 milioane de ani, Viata a explodata intr-o varietate de specii multicelulare, alge si plante si animale ceva mai complexe, traind nu numai in apa ci si pe pamant si in aer. Dintre toate speciile existente in acele timpuri, nici una nu a supravietuit pana astazi.
Dupa unele estimari, aproape toate speciile care au trait vreodata pe Pamant au disparut deja iar acum mai exista intre 3 si 50 de milioane de specii.
ADN-ul este stapanul transformarii, exact la fel precum sarpele mitic...
Viata bazata pe celulele care contin ADN a produs aerul pe care il respiram, peisajul pe care il vedem si naucitoarea diversitate a fiintelor vii din care si noi, Oamenii, facem parte. In patru miliarde de ani, s-a multiplicat pe sine insusi intr-un numar incalculabil de specii, ramanand totusi neschimbat.
In interiorul nucleului, ADN-ul se rasuceste si se desfasoara, se chirceste si se intinde....cercetatorii compara adeseori miscarile acestei lungi molecule cu acelea ale unui sarpe.
Christopher Wills scrie, "...cele doua lanturi de ADN seamana cu doi serpi infasurati unul in jurul celuilalt intr-un sofisticat ritual de imperechere..."
Una peste alta, ADN-ul este maestrul absolut al transformarilor, are forma unui sarpe, traieste in apa si este ba mic, ba mare, ba simplu, ba dublu....exact ca sarpele cosmic.
Stiu ca multi samani ai altor popoare utilizeaza alte imagini decat aceea a "sarpelui cosmic" pentru a povesti despre aparitia Vietii, mai ales imaginea unei franghii, sau a unei vite de vie, sau a unei scari de origine celesta care uneste Cerul cu Pamantul.
Mircea Eliade a aratat ca aceste imagini diferite formeaza o tema comuna pe care o numeste Axis Mundi si care este intalnita in toate traditiile samanice de pe planeta.
Dupa Eliade, Axis Mundi ofera accesul la lumea de Dincolo si la Cunoasterea samanica. Este un culoar de trecere "paradoxal", in mod obisnuit rezervat mortilor, pe care samanii pot sa il foloseasca fiind inca vii, iar acest pasaj este adeseori pazit de dragoni sau serpi.
Pentru Eliade, samanismul este un set de tehnici care permit negocierea trecerii prin acest pasaj, ajungerea la axa, obtinerea Cunostintelor aflate acolo si aducerea lor inapoi, cel mai des pentru vindecarea semenilor.
Si la el se vede destul de limpede legatura cu ADN-ul...in biologia moleculara, forma ADN-ului nu este comparata numai cu aceea a doi serpi, ci si cu o funie, un vrej, o scara in spirala, imaginile variind de la un autor la altul.
De exemplu, Maxim Frank Kamenetski considera ca " in molecula de ADN, cele doua suvite gemene se impletesc una in jurul celeilalte precum dou aliane".
Mai mult, oamenii de stiinta au inceput sa realizeze ca bolile, inclusiv cancerul, isi au originea, deci pot fi si rezolvate...la nivelul ADN-ului.
Notiunea de Axis Mundi este relativ comuna printre bastinasii amazonieni.
Ashaninca de exemplu, vorbesc de "funia cerului".
Asa cum scrie si Gerald Weiss "printre indienii campas, exista credinta ca la un moment dat Cerul si Pamantul erau aproape si legate printr-o funie...un vrej numit inkiteka (in traducere "funia cerului"), cu o forma mai speciala, in trepte, a fost descris autorului ca fiind legatura dintre Cer si Pamant.
Dupa Weiss, acest vrej este similar cu acela descris la inceputul secolului douazeci lui Theodor Koch-Grunberg, unul dintre primii etnografi, de catre indienii taulipang.
In lucrarea sa, Theodor Koch-Grunberg ofera si o schita a vrejului taulipang.
(poza de mai jos)
Ce-i ciudat, indienii taulipang traiesc in Guyana, la patru mii de kilometri de ashaninca, dar asociaza exact aceeasi liana cu "funia cerului".
Una dintre cele mai bine cunoscute variante de Axis Mundi este caduceul, format din doi serpi infasurati in jurul unei axe.
Inca din cele mai vechi timpuri, gasim acest simbol asociat cu arta vindecarii, din India si pana in bazinul mediteranean. Taoistii din China reprezinta caduceul prin Yin si Yang, care simbolizeaza imbratisarea a doua spirale complementare pentru a alcatui principiul unic vital si androgin.
In lumea occidentala, caduceul continua sa fie utilizat ca simbol al medicinii, uneori in forme putin modificate.
Printre indienii shipibo-conibo din Amazonia peruviana, Axis Mundi este reprezentat ca o scara...in desenul care urmeaza, bazat pe descrierea unui ayahuasquero, Jose Chucano Santos, "funia cerului" este inconjurata de anaconda cosmica Ronin.
Scara care ofera accesul la Cunoasterea Samanica este o tema atat de raspandita, incat Alfred Metraux o numeste "simbolul profesiei". Tot el mai relateaza ca, in ceea ce-i priveste pe samanii amazonieni, ei invata "sa stapaneasca secretele magiei contactand spiritele Scarii sau ale Treptelor".
Metraux subliniaza si faptul ca samanii beau "o infuzie preparata dintr-o vita de vie a carei forma aminteste de o scara". Intr-adevar, ayahuasca este adeseori comparata cu o scara de funie sau chiar cu o dubla elice, asa cum se poate observa in poza de mai jos.
"Banisteriopsis Caapi", o liana care tinde sa creasca sub forma unei duble elice este unul dintre ingredientele principale intr-o fiertura halucinogena cunoscuta sub numele de Ayahuasca sau Yage, Caapi...Cei care stiu despre ea o numesc "Vita Spiritului" sau "Scara catre Calea Lactee",
Marea majoritate a conexiunilor pe care le-am descoperit pana aici referitor la Sarpele Cosmic, Axis Mundi si ADN se refera la Forma...Ceea ce este consistent cu cele spuse mie de Carlos Perez Shuma, "natura vorbeste prin semne, pentru a-i intelege limbajul, trebuie sa fii atent la asemanarile in forma".
Doream sa merg dincolo de aceste legaturi formale, dar stiam, multumita lui Mircea Eliade, ca samanii de peste tot vorbesc o limba secreta, "limba Naturii", care le permite sa comunice cu Spiritele.
Am inceput sa caut informatii despre acest fenomen pentru a vedea daca exista elemente comune in continut intre limba Spiritelor Naturii pe care o vorbesc samanii si limbajul ADN.
Din nefericire nu exista multe studii amanuntite despre limba samanilor iar acest lucru se datoreaza exclusiv faptului ca antropologii nu au luat-o niciodata in serios.
Am gasit o exceptie in lucrarea recenta a lui Graham Townsley despre cantecele indienilor ayahuaqueros yaminahua, din Amazonia peruviana.
Dupa Townsley, samanii yaminahua invata niste cantece, numite koshuiti, imitand Spiritele pe care le vad in timpul halucinatiilor pentru a putea intra in legatura cu acestea.
Cuvintele acestor cantece sunt cu totul de neinteles pentru indienii yaminahua care nu sunt samani. Townsley scrie, "aproape nici un lucru amintit in aceste cantece nu este numit asa cum suntem obisnuiti..sunt utilizate in schimb cele mai obscure metafore...de exemplu noaptea devine "tapirul insetat", padurea devine "alune cultivate", pestii sunt "porci pecari", jaguarii sunt "cosuri de nuiele", anacondele sunt"hamace" si tot asa mai departe."
In fiecare caz, scrie Townsley, logica metaforei poate fi explicata printr-o legatura obscura, dar reala, "in acest fel pestele devine "porc pecari cu guler alb", din cauza asemanarii dintre branhiile acestuia si petele de pe gatul porcului pecari, jaguarul devine "cos" din cauza ca nuielele din care este impletit cosul (wonati) dau nastere unui model asemanator cu cel de pe blana jaguarului".
Samanii insisi inteleg foarte limpede intelesul acestor metafore si le numesc tsai yoshtoyoshto, adica "intorsatura de limba". Ceea ce Townsley traduce prin "limbaj rasucit".
Fragmente din ”Sarpele Cosmic, ADN-ul si Originile Cunoasterii
de Jeremy Narby
Va urma…
Din articolele anterioare:
Sarpele Cosmic, ADN-ul si Originile Cunoasterii - partea I-a